Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi să trăieşti 12 ani de zile prizonier în lumea drogurilor? Să simţi că nimeni şi nimic nu te poate ajuta şi oricât de mult ai încerca să ieşi ceva te trage mereu înapoi? Acum poţi citi mărturisirile şocante ale unei persoane ce a trecut prin această situaţie.- O să începem cu o întrebare ce sună ca un clişeu: când şi de ce te-ai apucat de droguri? Cât timp ai fost consumator? Cât de des simţeai nevoia să te droghezi?
- Din curiozitate. Nu am ştiut despre ce este vorba. 12 ani am fost consumator de heroină. Adică întrerupţi, însă de când m-am apucat până am început tratamentul au trecut 12 ani.
- Cat te costau drogurile pe o lună?
- Sigur nu pot să spun cât dădeam, dar cel puţin 1.500 de dolari. Depinde şi de situaţia financiară pe care o aveam în momentele acelea. Mulţi oricum. Şi chiar dacă nu aveam, trebuia să fac cumva să îmi cumpăr doza.
- Cum făceai rost de ele?
- Prima dată am primit cadou o pungă de heroină. Am fost curios, nu am ştiut despre ce este vorba, nu am ştiut ce forţa poate să aibă. Am fumat-o pe aia şi apoi deja se instalase dependentă. Am terminat-o după vreo trei luni. Apoi m-am dus în Grozăveşti să îmi iau, vindeau străinii acolo. După aia s-a umplut Bucureştiul, se vindea în toate cartierele, sub orice formă. Nu era o problemă să îţi găseşti droguri în Bucureşti.
- Cum părea lumea văzută prin ochii drogurilor? Te detaşai total de lumea din jur?
- Moartă. Dormeam toată ziua. Mă detaşam total.
- Ai consumat vreodată droguri legale de la magazinele de - Ce diferenţa era între heroină şi drogul acela? plante etnobotanice? Dacă da, ce senzaţii oferă? Se compară cu cele ilegale?
- De două ori de curiozitate. De fapt, o dată pot să spun că am consumat. Ca o dată am cumpărat mai mulţi am tras un singur fum şi apoi am cumpărat eu singur să mai încerc.
- Ce diferenţa era între heroină şi drogul acela?
- Nu ştiu cum să definesc exact, pentru că fiecare drog are simptomele lui şi efectele lui. E o diferenţă, fiecare e în felul lui. Am fost curios şi am testat tot felul de droguri, uşoare, grele, legale şi ilegale. Acum conştientizez care este mai greu, care e mai uşor şi efectele pe care le are şi efectele secundare. Înainte nu am ştiut despre ce este vorba.
- Înainte să primeşti cadou acea pungă mai consumaseşi?
- Am fumat o ţigară de haşiş în Germania, mai mulţi am fumat. Dar nu pot să zic că aia a deschis calea spre dependenta, dar se poate interpreta şi aşa. Se poate instala şi aşa dependenţă. La mine a fost curiozitatea şi conjunctura.
- Aveai mulţi prieteni care se drogau?
- Un prieten. Întâmplător a intrat şi el în posesia ei şi nu avea ce să facă cu ea. Mi-a zis "Ia-o tu". Până la urmă ne-am zăpăcit amândoi. El s-a oprit şi eu am continuat.
- În ce punct ai simţit că nu mai poţi şi că este cazul să renunţi? De ce ai decis să renunţi?
- Simţeam mereu că este cazul să renunţ. Întotdeauna am vrut să renunţ, dar până să găsesc tratamentul ăsta (n.r. Tratamentul cu reglare neurologică accelerată) am fost la toate spitalele posibile şi imposibile din ţară şi din străinătate. Am luat tot felul de medicamente şi tratamente care se preconiza că opresc dependenta, dar a fost apa de ploaie.
- Care a fost cel mai nesăbuit/disperat gest pe care l-ai făcut în perioada în care te drogai?
- În timpul în care am fost dependent am făcut o sumedenie de gesturi. Astea (n.r. drogurile) te împing la toate nebuniile. Am vândut casele, am pierdut toţi banii. Asta nu ar fi o problemă, însă am supărat familia. M-am distrus pe mine. Nu mai are rost să îmi aduc aminte de câte am făcut.
- Ai avut probleme cu dealerii sau cu alţi consumatori?
- Problemele se iscă din orice, dar eu evităm, nu îmi plăcea să mă bag. Sunt mai multe tipuri de drogaţi. Eu am fost unul singuratic, preferăm să mă rup, să nu mă anturez prea mult cu alţii. Mulţi se anturează şi dacă e anturajul de aşa natură... Mie mi-a fost de ajuns să văd direcţia, ca apoi mă duceam singur, nu mă implicam cu nimeni. Mă duceam la dealeri, îmi luam şi gata.
- Ai probleme de sănătate din cauza drogurilor?
- Mulţumesc lui Dumnezeu că nu. Asta este o excepţie. Un caz fericit. Puteam să am hepatită sau alte probleme.
- Ai avut probleme cu poliţia din cauza drogurilor?
- Cum să nu? Bineînţeles. Am fost şi închis.
- În închisoare intrau droguri?
- Cum să nu? Mai rău că afară. Dar nu căutăm, evităm. Cine intră la mine în cameră îi goneam să nu mai vină cu ele, ştiam că automat îmi deschide iar orizontul. Tot timpul am vrut să renunţ, dar nu am putut. Vă spun sincer că am pierdut tot din toate punctele de vedere. Şi material şi moral, credibilitate, încredere.
- Acum când aţi renunţat, s-a schimbat ceva?
- Oarecum. Nu este meritul meu. Dacă nu se inventa tratamentul, nu scăpăm niciodată, eram mort. Majoritatea celor de vârsta mea mor.
- Cum aţi aflat de acest tratament?
- Când eram închis am văzut la televizor o frântură într-o emisiune că se face în Israel un tratament şi apoi am tot ciulit urechile când m-am eliberat, că am un an de zile de când m-am eliberat.
- Cat aţi fost închis?
- 5 ani.
- Pentru ce?
- Tot drogurile m-au împins până la urmă. Am avut o suspendare pentru deţinere de droguri, apoi m-am băgat în nişte anturaje rele, poliţia m-a scăpat din mâna de două-trei ori şi până la urmă au pus două prostituate şi m-au luat.
- Doar consumai sau erai şi dealer?
- Nu, poate cine ştie ocazional, dar nu am fost împins. Am fost conştient că e prea periculos şi prea rău. Am vândut o dată şi apoi am zis că dacă fac aşa ceva o să mor din cauza lor.
- Familia ta ştia că te droghezi? Dacă da, cum au reacţionat părinţii când au aflat? Ţi-au fost alături sau ai simţit că nu te ajută?
- De unde să ştie o familie simplă ce se întâmplă? Abia am ştiut eu care cât de cât mai umblasem pe străzi şi mai ştiam, mai auzisem. În 1996, când m-am apucat, nu ştia nimeni. Şi acum este lipsă de informare. Mama cu tata, o familie simplă, au crezut că e o joacă. Până au înţeles ei, deja eram praf. Tata a murit înainte de termen, după părerea mea, tot din cauza supărărilor. Acum totul este tardiv. Mă gândesc că poate dacă nu aş fi făcut ce am făcut, poate trăia mai mult. Se oftica, se supără foarte rău şi până la urmă a făcut infarct. Mamă, mulţumesc lui Dumnezeu, că e luptătoare şi se mai zbate. M-a căutat cinci ani la penitenciar, cu toate că nu mai merităm nimic.
- După ce ai renunţat la droguri, ai colaborat cu poliţia pentru a-i prinde pe dealerii pe care îi cunoşteai sau te-ai rupt total de lumea aia şi nu te-ai mai uitat înapoi?
- Cu poliţia nu am cum să colaborez. Tot respectul şi toate mulţumirile celor de la FORAD care m-au ajutat, la poliţie nu am nicio treabă. Ei sunt pe partea cealaltă a baricadei.
- Mai aveai aceeaşi prieteni sau ţi-ai format un nou cerc de amici consumatori ca tine?
- Am făcut alt grup. Puteţi să faceţi diferenţa între ministrul Apărării Naţionale, care era prietenul meu, şi ultimul drogat de la colţ, vă daţi seama cât am parcurs.
- Acum că te-ai lăsat, încerci să faci ceva pentru cei care sunt consumatori încă?
- Să caute calea până la uşa aceasta (n.r. FORAD). V-am zis nu este meritul meu că am reuşit. Mulţumesc lui Dumnezeu că s-a găsit leac pentru aşa ceva. M-am informat şi am căutat şi am încercat tot felul de tratamente şi în Danemarca, Suedia, Finlanda, oriunde, medicamente, tratamente. Am fost internat şi pe acolo şi pe aici de trei ori, toate clinicile şi toate astea sunt poveşti.
Metadona e mai periculoasă decât heroină, sunt ca dracu' cu diavolul. Singurul care e concret şi exemplu viu este acesta, dacă nu era acest tratament nu se putea face nimic. Eu timp de 12 ani cât m-am drogat, o singură persoană am văzut că s-a lăsat de bună voie. Mă gândesc că a avut creierul forţa necesară să poată să se lase şi au trecut deja 10 ani, nu cred că se mai apucă, dar în rest nu am văzut.
- Au murit prieteni de-ai tăi din cauza drogurilor?
- Majoritatea. Fiind mai bătrân, mai în vârstă, cei mai mulţi prieteni ai mei sunt morţi de mult timp. Pentru asta sunt mândru că am o singură realizare în toate relele care mi s-au întâmplat. Un drogat până nu face tratamentul ăsta nu poate renunţa. Spun sincer, când m-am interesat de tratament prima dată m-am uitat la eşecuri, să văd câţi se reapucau. Înainte erau doar 5% cei care îşi reveneau, acum este invers 95% sunt cei care reuşesc. Doar un prost poate să se reapuce, că uită să ia pastilă sau nu vrea să o ia. (n.r. pastilele prescrise în urma tratamentului cu reglare neurologică accelerată).
Nici măcar ambiţie nu îţi mai trebuie. Pentru mine, care am trecut prin aşa ceva, este un miracol. Nu credeam că poate să îmi scoată cineva gândul drogurilor din cap.
Sursa :ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu